Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Marii ganditori au creat situatiile de microunivers si macrounivers. Eu vin cu urmatoarea idee: daca exista microrealitate si macrorealitate, poate omul intelege realitatea in care se afla el ca legatura intre cele doua?

Vin cu urmatoarea propunere:

Ceea ce il face pe om unic este gandirea sa. Notati gandurile dumneavoastra intr-un codex personal pentru a va auto-oferi siguranta necesara pentru a continua; o precizare as aduce: codexul sa fie descifrabil si expus la momentul in care dumneavoastra il considerati propice. Numai astfel putem atinge nemurirea, cautata de foarte multi, prin incarcarea altora de a descifra codexul dumneavoastra.

Inspirati alte persoane sa faca acelasi lucru, deoarece si ei sunt unici; oferiti-le ocazia de a fi amintiti. Nu este necesar a fi in posesia darului de a scrie, ci este nevoie doar de ganduri scrise spre a fi citite si amintite.

Un profesor, dupa ce mi-a citit unele lucrari, mi-a spus ceva pe care as dori sa impartasesc cu dumneavoastra: un om niciodata nu scrie pentru propria persoana, ci intotdeauna  scrie pentru altcineva.

Explorati-va unicitatea si redati-o in cea mai bruta forma permitand altora sa o aduca la forma din care pot si ei la randul lor sa invete de la dumneavoastra, fara a le influenta intr-un fel traiectoria gandiri specifice fiecaruia dintre dansii.

Sper ca aceste cuvinte sa nu persiste in mintea dumneavoastra doar cat a durat sa le cititi.

Astept gandurile dumneavoastra.

Reclame

Read Full Post »

Cine? cum? pentru ce ?

In ziua de astazi, dominati de plictiseala, oamenii se regasesc in traseul somn-munca-somn. Nu mai au incredere in idei noi deoarece s-au obisnuit prea mult cu modul lor de viata, nu mai au incredere in cei apropiati deoarece adesea au fost dezamagiti, nu mai au incredere in ei insusi… daca totul ar fi perfect, totul ar fi o absurda monotonie.. observ sa traim intr-o „absurda monotonie”, dar tot nu gasim „perfect-ul”. De ce oare? Traim sau lasam pe altii sa traiasca in locul nostru?

Read Full Post »

Cateva cuvinte despre moarte

Moartea isi capata sensul deplin in explicatia crestina, care vede moartea ca un moment in dialogul etern al omului cu Dumnezeu. Pentru crestin moartea, desi e urmarea pacatului, a pastrat si un sens pozitiv, intrucat in ea, Hristos, ne trece la comuniunea deplina cu Dumnezeu, adica la o treapta mai inalta in comuniunea cu El, si prin aceasta, la treapta plenitudinii vietii.
In crestinism, moartea este luata in serios dar fara disperare inainte de a se produce, pentru a ne pregati a trece prin ea la plenitudinea comuniunii cu Dumnezeu.
De fapt, numai in credinta crestina moartea are un sens, atat in ce priveste originea, cat si rostul capatat de ea in Hristos. Credinta crestina da o explicatie satisfacatoare originii ei, socotind-o provenita prin iesirea omului din comuniunea cu Dumnezeu, ea putand fi invinsa prin restabilirea comuniunii cu Dumnezeu, prin credinta in Hristos.

Read Full Post »

Tinerii – in bataia fumului

Cu totii suntem mai mult sau mai putin interesati de cei ce vin dupa noi, de noua generatie.. unii o numesc, in mod satiric, „degeneratia” deoarece au impresia ca urmasii in loc sa evolueze, se indreapta cat mai mult spre prostie, spre incultura. Problema cu tinerii este ca sunt usor influentabili, lipsiti de caracter, neinformati si mai putin stapani pe ei.

Read Full Post »

Traim printre minuni !?

Intr-o zi oarecare, mergand cu un prieten prin parc am intalnit cu domn care statea pe banca si care ne-a oprit sa ne vorbeasca; tot vorbind a spus un lucru care mi-a atras atentia in mod special: „Traim printre minuni. Priviti acest copac (care era in fata noastra).. in acest copac se sfideaza legea gravitatiei; legea gravitatiei spune ca totul este atras spre pamant, pe cand seva din acest copac urca sa hraneasca pana si cea mai de sus frunza” (Pr. Prof. Chilim Constantin).

Read Full Post »

Omul modern !?

Cand eram mic imi doream foarte mult sa aflu cum este sa fii mare.. acum ca am ajuns mare, ma intreb: „oare cum este sa fii mic?” Omul, pe masura ce se dezvolta, fizic si mental, treptat se incadreaza intr-o alta „sfera”, imaginea sa se schimba la fel si asteptarile celorlalti… din copil devine tanar, iar apoi din tanar devine barbat.
Pe parcurs ce oamenii cresc, in mod inevitabil va avea ceva de spus despre ceva sau cineva, lucruri placute sau mai putin placute, dupa imaginea pe care o are despre cei din jur. Un lucru interesant am observat in discutiile cu diverse persoane, si anume ca oamenii tind sa subestimeze anumite persoane… ca motiv al acestui lucru putem gasi raportul gandire/varsta, care, desi unora le este greu sa admita, este adesea invers proportionala. Nu trebuie sa privim de sus un copil sau un tanar care nu intelege un anumit lucru, caci prin asta dovedim cat de „mici” suntem… greseala nu este a lor daca nu stiu, greseala este a noastra ca nu stim sa le explicam.
Un al doilea motiv datorita caruia oamenii tind sa subestimeze este observarea altora doar ca o reflectie a ego-ului sau, punand accent pe neimplinirile pe care le-a avut, astfel observam ca apare replica „pe drumul pe care tu te duci, eu ma intorc”, cu alte cuvinte „lasa ca stiu eu mai bine”. Trebuie sa privim persoanele ca fiinte vii, creatoare, prezente… nu ca umbra a tineretii noastre. Mereu trebuie sa privim prin ochii celui din fata noastra, daca vrem intr-adevar sa spunem ceva constructiv fara a supara pe cineva… oare eu cum voi fi la varsta interlocutorului meu? … oare cum ma vor vedea copiii mei cand voi avea varsta interlocutorului meu?… sau putem sa ne intrebam: cat de diferiti eram noi cand aveam varsta interlocutorului nostru?

Read Full Post »