Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. – d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se ai spune Stagiritul), un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee.
Ca si magistratul sau, Platon, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale s-au păstrat aproape în totalitate. Opera sa cuprinde discursuri cu caracter retoric, dialoguri in genul celor platonice si tratate de eruditie.
Pentru Aristotel, omul este un compus din materie şi formă. Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanţă primă, şi corpul trebuie înţeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca şi corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanţă având ca formă sufletul intelectiv
Citate ale lui Aristotel:
– Fericirea este sensul şi scopul vieţii, traiectoria şi finalul existenţei umane.
– Omul să-şi îngăduie a spune numai ce îi place lui însuşi să asculte.
– Să-ţi exersezi liber măiestria, iată adevărata fericire!
– Nu există geniu fără un dram de nebunie.
– Omul este prin natura sa o fiinţă socială.
Lasă un comentariu